Vestea bună este că acest mecanism poate fi inversat. Reducerea grăsimii abdominale – inclusiv a celei depuse în jurul organelor – contribuie la ameliorarea sindromului metabolic, a hipertensiunii și chiar a diabetului, potrivit specialiștilor.
Cât ar trebui să măsoare talia?
Circumferința taliei este unul dintre cei mai simpli și relevanți indicatori ai riscului cardiovascular, dar și al apariției ficatului gras, diabetului sau afectării renale.
Regula este simplă: circumferința taliei nu ar trebui să depășească jumătate din înălțime. De exemplu, la o persoană de 175 cm, talia nu ar trebui să fie mai mare de 87,5 cm. Depășirea acestui prag indică acumulări periculoase de grăsime în ficat, pancreas, rinichi și vasele de sânge.
Există persoane cu greutate aparent normală, dar cu grăsime abdominală în exces. Această distribuție a țesutului adipos este strâns legată de încărcarea grasă a organelor interne și de riscurile metabolice.
Cum afectează grăsimea rinichii?
Potrivit specialiștilor în nefrologie, grăsimea viscerală produce hormoni care determină rinichii să rețină sodiu și apă, favorizând apariția hipertensiunii. În timp, excesul ponderal și dezechilibrele metabolice pot duce la deteriorarea progresivă a rinichilor.
Celulele renale afectate nu se regenerează. Astfel apare scleroza renală – un proces lent, dar ireversibil, care conduce la pierderea funcției rinichiului. Diabetul, obezitatea și hipertensiunea sunt principalii factori implicați.
Ce puteți face?
Controlul greutății este esențial. Chiar și câteva kilograme în plus pot declanșa mecanisme nocive, dacă sunt menținute pe termen lung. Specialiștii recomandă monitorizarea tensiunii arteriale de cel puțin două ori pe an, chiar și în absența simptomelor.
Intervenția timpurie este crucială: cu cât excesul ponderal este corectat mai rapid, cu atât șansele de a preveni complicațiile metabolice și renale sunt mai mari.
Urmărește știrile Guvernatorul și pe pagina de Facebook, pe Youtube pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp.