CURIOZITĂȚI DIN ROMÂNIA. În umbra geniului: Povestea de iubire dintre Sergiu și Ioana Celibidache. Sergiu Celibidache este, fără îndoială, singurul muzician român despre care s-a spus și s-a scris în superlative greu de egalat…La sfârșitul concertelor orchestrele îl adorau, manifestările de apreciere, aplauzele, scandările publicului fiind și ele fără precedent în istoria concertelor.
” – Stii tu cine este Ioana ? l-a întrebat o dată Sergiu Celibidache pe un prieten de-al său.
– Stiu şi eu ?! bâigui acela de teama unui răspuns greşit.
– Ioana este însăşi viaţa !”
Zeci de ani mai târziu, după dispariţia fizică a marelui compozitor şi dirijor român, a fost rândul Ioanei să-şi întrebe o prietenă:
” – Tu ştii cine era Sergiu ? Îmi mânca aerul ! Nu voia săracul, dar mi-l mânca. Eu nu mai respiram. si cred că am fost un fel de eroină că i-am rezistat.”
Exuberantă, frenetică în felul ei de a trăi, „o cratiţă mereu în clocot” cum se descria ea însăşi, dar în aceeaşi măsură caldă şi apropiată, o femeie plină de har spiritual, şi nu în ultimul rând, o pictoriţă de mare talent, supranumită „sora mai glumeaţă a lui Paul Klee”, Ioana Celibidache a fost timp de 45 de ani nu doar soţia lui Sergiu Celibidache, ci însăşi viaţa lui.
CITEȘTE ȘI: CURIOZITĂȚI DIN ROMÂNIA. George Enescu și Maruca Cantacuzino – o iubire care a sfidat timpul și suferința
S-au întâlnit în Buenos Aires la Teatrul Colon, unde Celibidache, în vârstă de 38 de ani, se afla în turneu cu orchestra Filarmonicii din Berlin. Ioana venise în Argentina cu al doilea ei soţ, Nicolae Duca, „băiat de băiat”, „licenţiat în drept”, cu un cap de „fanariot afurisit” doar ca să-i arunce rutinii vieţii mănuşa provocării unei aventuri.
În acea seară orchestra interpreta Simfonia a IV-a a lui Brahms. „Când l-am văzut pe Sergiu Celibidache, spunea ea mai târziu, octogenară deja, „Nu mai văzusem şi nu mai auzisem aşa ceva până atunci.” ” Am fost transportată, ca toate celelalte femei. La pământ. Lovită de apoplexie din punct de vedere erotic. Îmi ieșisem din fire. El era inimaginabil. Seducător.”
CITEȘTE ȘI: Ierburi proaspete chiar la tine acasă. Cum îți faci propria „grădină” de arome și economisești bani
”Ceva cu totul neobișnuit. Deștept. Plin de efect.”
” – Sergiu m-a măsurat cu privirea de jos în sus, apoi s-a uitat cu privirea catifelată în ochii mei şi am plecat zbuciumată …”
Si a plecat. A lăsat totul şi a plecat. Soţul a crezut că e o joacă, o glumă, că Ioana a înnebunit. Spera într-o revenire a ei după ce-i trece frenezia amorului. „Jamais !” a fost răspunsul Ioanei. „Je suis partie pour la vie!” Si aşa a fost. Timp de 45 de ani, până la dispariţia pământească a lui Sergiu Celibidache, Ioana l-a urmat pretudindeni, cu şevaletul sub braţe, oriunde acesta avea concerte: Italia, Anglia, Danemarca, Suedia, Germania…
CITEȘTE ȘI: Deserturile copilăriei revin pe masa de Paște: tortul diplomat, vedeta sărbătorilor
Despre Sergiu Celibidache s-au scris nenumărate biografii, dar „una mai proastă decât alta”, spunea Ioana Celibidache, deoarece nici una nu a reuşit să pătrundă esenţa clocotului existenţial al dirijorului.
Celibidache era altfel: un tumult, un vulcan, o furie, foarte critic, disciplinat, nu accepta mediocritatea. Un om care-şi cunoştea valoarea, dar care adesea se purta ca un copil. Te jucai cu el, era vesel, era amuzant. Dirijorul spunea despre Ioana ca “dispune de o incredibilă intuiție, nu numai in ceea ce mă privește pe mine. Mai ales când ne paște un pericol.”
CITEȘTE ȘI: Dacia Sandero, în top! Una dintre cele mai bune mașini second-hand ca raport calitate-preț
În cartea „Sergiu altfel…” Ioana Celibidache vorbeşte despre Omul Celibidache, despre felul acestuia de a fi, despre obiceiurile şi comportamentul lui cu care s-a obişnuit atât de greu: să fii prezentă la cele 5 min. de rugăciune ale dirijorului înainte de concerte, să fii disciplinată, să fii punctuală în orice, să fii întotdeauna acasă când venea de la repetiţii. Cât de uşor poate fi să stai alături de o fiinţă care trăia exclusiv prin orchestră şi repeţii, iar tu să fii mereu disponibilă pentru el ? Era acaparator, spunea Ioana Celibidache, nu puteam să fac tot ce-mi doream. Si tot ea găsea răspunsul vindecător: „Dar şi eu eram la fel, îngrozitor de acaparatoare”.
CITEȘTE ȘI: „Un animal nu este o jucărie”. Lecția specială primită de cei mai mici elevi de la polițiști
Două firi atât de profund personalizate artistic, atât de libere în cuget au trăit esenţa iubirii fără a umbri calea destinului celuilalt. Dimpotrivă. Sergiu, spunea Ioana Celibidache, m-a crescut. Eu eram tânără şi toată teoria lui despre viaţă am absorbit-o ca un burete. El a fost cel care a încurajat-o să urmeze cursuri de pictură şi tot el era cel mai dur critic al tablourilor ei.
După moartea dirijorului în anul 1996 Ioana Celibidache a intrat „într-un tunel al durerii”. A încetat să picteze, iar cei 5 câini Saint-Bernard pe care dirijorul îi îngrijea personal, au refuzat mâncarea pierind de foame. Viaţa îşi pierduse sensul. Salvarea a venit tot de la Celibidache: Ioana a început să scrie despre el, astfel ştiindu-l aproape, veghind asupra ei. „Sergiu e aici”, spunea ea absolut convinsă. „E cu mine. Nu e mort. E transparent.”
CITEȘTE ȘI: Cinci fugari, aduși în România într-o singură zi. Unul dintre ei este căutat pentru omor și tâlhărie
„Viaţa este un dar care ni se retrage la un moment dat. Ea nu dăinue şi nu ar trebui să avem această pretenţie la dăinuire”, spunea la apusul vieţii (2012) Ioana Celibidache. Să nu uităm însă să râdem aşa cum au făcut-o Ioana şi Sergiu Celibidache. Si au fost fericiţi ca nimeni alţii în această lume.
Bibliografie:
- Voicu- Arnăuțoiu Ioana- Raluca- Sergiu Celibidache privit prin cortina de fier, București, Editura Ars Docendi, 2012.
- Olaru, Stejărel- Spațiul Celibidache, București, Editura Omnium, 2025.
- Umbach, Klaus- Celibidache- celălalt maestru- București, Editura Vivaldi, 1998.
Adela- Manuela Antonescu
Bibliotecar- Biblioteca Județeană “Dinicu Golescu” Argeș
Urmărește știrile Guvernatorul și pe pagina de Facebook, pe Youtube pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp.
