Concediul de odihnă neefectuat poate fi plătit și după depășirea celor 18 luni. Decizie importantă a Înaltei Curți. Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat regulile care trebuie aplicate atunci când un angajat își încheie raportul de muncă sau de serviciu și mai are zile de concediu de odihnă neefectuate. Decizia stabilește atât momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru solicitarea banilor, cât și situațiile în care zilele de concediu mai vechi de 18 luni pot fi compensate.
Prin Decizia nr. 40/2026, instanța supremă a stabilit că termenul de prescripție de trei ani pentru solicitarea drepturilor bănești aferente concediului neefectuat începe la data încetării raportului de muncă sau de serviciu.
Cu alte cuvinte, calculul celor trei ani nu pornește de la momentul expirării perioadei de report de 18 luni.
CITEȘTE ȘI: Trei tineri, reținuți după un conflict violent! Un bărbat ar fi fost lovit cu un obiect contondent
Hotărârea este relevantă și pentru polițiștii de penitenciare. În condițiile în care Statutul acestora permite, după caz, completarea prevederilor speciale cu legislația muncii.
Depășirea celor 18 luni nu duce automat la pierderea banilor
Una dintre cele mai importante clarificări privește concediul care nu a fost efectuat în interiorul perioadei de report.
Simplul fapt că au trecut 18 luni nu este suficient, în toate situațiile, pentru a concluziona că angajatul a pierdut dreptul la compensarea financiară a respectivelor zile.
Elementul esențial îl reprezintă motivul pentru care concediul nu a fost efectuat și, în special, conduita angajatorului.
Dacă angajatorul nu i-a oferit în mod real salariatului posibilitatea să își ia concediul anual, dreptul la compensarea în bani poate exista inclusiv pentru zilele care au depășit perioada de report.
CITEȘTE ȘI: Prins în flagrant când vindea canabis, deși era sub control judiciar. Revolver și 21 de cartușe, găsite în locuința tânărului!
Situația se schimbă atunci când angajatorul și-a îndeplinit obligațiile, i-a oferit efectiv angajatului posibilitatea de a beneficia de concediu, iar acesta a ales să nu îl efectueze. Într-un asemenea caz, pentru zilele respective nu există dreptul la compensare în bani, potrivit interpretării prezentate.
Regula poate avea efecte și pentru polițiștii de penitenciare
Decizia prezintă un interes aparte pentru personalul din Poliția Penitenciară.
Articolul 200 din Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare stabilește că prevederile statutului se completează, după caz, cu dispozițiile legislației muncii.
În consecință, atunci când un polițist de penitenciare își încetează raportul de serviciu și are concediu restant, situația nu ar trebui analizată exclusiv prin raportare la vechimea zilelor respective.
Trebuie stabilit concret dacă persoana a avut sau nu posibilitatea efectivă de a-și lua concediul.
CITEȘTE ȘI: Tragedie! Cinci oameni au murit într-un accident cumplit. Șoferul de 20 de ani nu avea permis
Așadar, argumentul potrivit căruia zilele sunt „mai vechi de 18 luni” nu este, singur, suficient pentru tranșarea problemei.
Termenul de trei ani începe odată cu încetarea raportului de serviciu
Un alt element important pentru cei care părăsesc sistemul privește prescripția.
Conform dezlegării date de ÎCCJ, termenul de trei ani în care pot fi solicitate drepturile bănești aferente concediului restant începe să curgă de la încetarea raportului de muncă sau de serviciu.
Clarificarea este importantă tocmai pentru situațiile în care există concedii acumulate în mai mulți ani și apare problema compensării acestora la plecarea din sistem.
Decizia nu instituie însă principiul potrivit căruia orice zi de concediu rămasă neefectuată trebuie automat transformată într-o sumă de bani. Fiecare situație trebuie analizată în funcție de împrejurările concrete și de posibilitatea reală oferită angajatului de a beneficia de repausul anual.
CITEȘTE ȘI: Caz șocant! Și-ar fi încuiat soțul într-o cameră și ar fi incendiat apartamentul. Bărbatul a murit după explozie
Pentru polițiștii de penitenciare, unde deficitul de personal poate îngreuna programarea și efectuarea concediilor, această distincție poate deveni deosebit de importantă.
În esență, accentul nu mai cade exclusiv pe întrebarea „cât de vechi este concediul?”, ci și pe una mult mai importantă: a avut angajatul, în mod real, posibilitatea să îl efectueze?
Urmărește știrile Guvernatorulși pe pagina de Facebook, pe Youtube pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp.
