VIDEO: Fosta Uzină Electrică de la Pescăreasa, demolată după aproape un secol de istorie industrială! Fosta Uzină Electrică din zona Pescăreasa–Jidava, una dintre construcțiile industriale reprezentative pentru istoria economică a Muscelului, a fost demolată marți, 4 august 2026, printr-o operațiune controlată. Clădirea nu trebuie confundată cu vechea centrală care a asigurat primele forme de iluminat electric ale orașului Câmpulung la începutul secolului XX.
Uzina demolată a făcut parte dintr-un amplu ansamblu minier și energetic dezvoltat în anii ’20 pentru exploatarea lignitului din zona Schitu Golești, Poenari-Jugur, Pescăreasa și Jidava.
Începuturile, legate de exploatarea cărbunelui
Istoria complexului industrial este legată de Societatea „Lignitul”, înființată în anul 1908 și având drept obiect principal exploatarea zăcămintelor de cărbune. Societatea deținea șantiere miniere la Poenari-Jugur, Schitu Golești și în alte zone, precum și instalații industriale, ateliere, colonii muncitorești, un funicular și o cale ferată îngustă de tip Decauville, utilizată pentru transportarea cărbunelui extras din minele Pescăreasa și Jidava către instalațiile de la Schitu Golești.
CITEȘTE ȘI: Urmărire ca în filme! Șofer oprit cu focuri de armă după ce a lovit o autospecială de Poliție
Documentele păstrate în fondurile Arhivelor Naționale arată că, în ședința din 3 mai 1927, conducerea Societății „Lignitul” a decis electrificarea completă a șantierului Pescăreasa–Jidava. Înlocuirea vechilor utilaje acționate cu abur cu motoare electrice.
În cadrul acestui program au fost proiectate două centrale: una hidraulică și una termică. Acestea urmau să furnizeze energia necesară exploatărilor miniere, instalațiilor de transport și atelierelor industriale.
O centrală hidraulică și una termică
Uzina hidraulică folosea apa Râului Târgului și era prevăzută cu o turbină de aproximativ 200 de cai-putere. Instalația utiliza o cădere a apei de 6,25 metri și un debit de circa 3,5 metri cubi pe secundă. Turbina era cuplată direct la un generator vertical de curent alternativ.
A doua centrală, de tip termic, avea un motor cu gaz de aproximativ 192 de cai-putere. Acesta era conectat la un generator electric. Inițial, centrala termică trebuia să funcționeze doar ca rezervă. însă necesarul tot mai mare de energie a făcut ca aceasta să fie utilizată permanent.
CITEȘTE ȘI: Primar trimis în judecată de DNA după o anchetă de corupție. Acuzații de mită de sute de mii de lei și un prejudiciu de peste un milion de lei
Cele două instalații erau legate printr-o linie aeriană de înaltă tensiune și puteau funcționa în paralel. Puterea totală disponibilă la extremitățile rețelei, în zona Câmpulung și Schitu Golești, era estimată la aproximativ 400 de cai-putere.
Curent pentru mine, dar și pentru oraș
Uzina nu a deservit numai exploatările miniere. Sursele istorice consemnează că Societatea „Lignitul” furniza energie electrică Primăriei Câmpulung încă din anul 1927, precum și unor consumatori particulari.
În perioada 1930–1932, aproape jumătate din energia produsă ajungea la consumatorii externi. În anul 1930, de exemplu, consumul propriu al societății a fost de aproximativ 162.000 kWh. Consumatorilor particulari le-au fost furnizați peste 163.000 kWh.
Astfel, uzina a avut un rol dublu: a asigurat modernizarea exploatărilor miniere și a contribuit la alimentarea cu energie electrică a orașului Câmpulung și a localităților din jur.
Cine a construit uzina
Documentele istorice indică faptul că marea centrală electrică de la Schitu Golești a fost începută în primăvara anului 1929 și finalizată în aprilie 1930. Constructorul a fost firma inginerului Emil Prager, una dintre cele mai importante personalități ale construcțiilor românești din secolul XX.
Emil Prager, inginer și antreprenor, a fost implicat în realizarea unor numeroase obiective industriale și civile importante din România. Prin urmare, afirmația potrivit căreia uzina ar fi fost construită integral „de nemți” nu este confirmată de sursele istorice consultate.
CITEȘTE ȘI: Femeie arestată după ce a încercat să trimită cocaină prin curier. Drogurile erau ascunse într-un plic declarat ca „documente”
Este posibil ca această credință locală să provină din folosirea unor echipamente, generatoare sau tehnologii provenite din străinătate ori din colaborarea cu firme europene. În documente apare, de exemplu, un generator vertical Luth & Rosen și sunt consemnate furnituri contractate cu societatea Gazelectra. Însă construcția marii uzine este atribuită firmei lui Emil Prager.
Modernizarea întregului șantier minier
Odată cu punerea în funcțiune a instalațiilor electrice, vechile mașini cu abur au fost înlocuite cu motoare electrice. A fost electrificată inclusiv calea ferată îngustă dintre Pescăreasa și Schitu Golești, utilizată pentru transportul cărbunelui.
CITEȘTE ȘI: Accident pe DN 72! Un șofer a rămas încarcerat după ce a intrat cu autoutilitara într-un ansamblu de vehicule
În mine au fost introduse utilaje mecanice și un sistem de abataj mecanizat, ceea ce a dus la creșterea producției și la reducerea costurilor. Centralele fuseseră proiectate după standardele tehnologice moderne ale perioadei, urmărindu-se diminuarea consumului de combustibil și a cheltuielilor de exploatare.
Valoarea instalațiilor electrice ale societății era estimată, în documentele epocii, la aproape 385 de milioane de lei, sumă considerabilă pentru acea perioadă.
De la „Lignitul” la „Concordia”
În anii ’30, Societatea „Lignitul” a intrat sub influența grupurilor financiare belgiene Hydrofina și Sofina, care investeau în producția și distribuția energiei electrice din România.
Începând cu anul 1937, uzina și celelalte instalații au fost administrate de Societatea „Concordia”. În baza unui contract încheiat cu Societatea de Gaz și Electricitate din București, centrala urma să furnizeze anual cantități importante de energie electrică.
CITEȘTE ȘI: Și-a atacat fiul cu un cuțit! Bărbat reținut pentru violență în familie
Uzina de la Schitu Golești a ajuns să fie integrată într-un sistem energetic mai larg, legat de Târgoviște, Valea Prahovei și București. Punerea sub tensiune a stației de 110/60 kV Târgoviște, în anul 1933, a contribuit la dezvoltarea acestei rețele regionale.
Ce s-a întâmplat după naționalizare
După instaurarea regimului comunist și naționalizarea marilor întreprinderi industriale, exploatările miniere și instalațiile energetice din zonă au trecut în proprietatea statului.
Complexul a continuat să fie utilizat în diferite forme, fiind adaptat și extins în funcție de necesitățile economice. Documentația tehnică întocmită înaintea demolării menționează că forma în care se păstrase construcția principală data din jurul anului 1950.
Această informație nu înseamnă că activitatea energetică a început în 1950. Cel mai probabil, clădirea inițială sau ansamblul ridicat în anii 1927–1930 a fost extins, reconstruit ori înlocuit parțial după naționalizare, căpătând structura masivă din beton armat care a rezistat până în anul 2026.
CITEȘTE ȘI: Tragedie! Un bărbat de 70 de ani a murit după ce a fost lovit de o mașină!
Construcția demolată avea o suprafață de aproximativ 2.079 de metri pătrați și dimensiuni de aproape 53 pe 41 de metri. Structura era alcătuită din fundații de beton, stâlpi și grinzi prefabricate din beton armat, precum și pereți monoliți cu grosimi de 30–35 de centimetri.
Închiderea activității
Anul 1978 este indicat în mărturiile locale drept moment al încetării activității, însă această dată nu este confirmată, deocamdată, printr-un document istoric identificat în sursele publice.
Este posibil ca în anul 1978 să fi fost oprită producția de energie, să fi fost închisă o anumită secție sau să fi încetat exploatarea industrială propriu-zisă. Pentru stabilirea momentului exact ar fi necesară consultarea documentelor întreprinderii de stat care a administrat uzina după naționalizare.
CITEȘTE ȘI: Accident pe DN 72! Un șofer a rămas încarcerat după ce a intrat cu autoutilitara într-un ansamblu de vehicule
Cert este că, în ultimele decenii, ansamblul nu mai avea o funcțiune industrială. Clădirile s-au degradat progresiv, au fost abandonate și au devenit periculoase. În interior și în anexele fostei uzine s-au produs inclusiv incendii.
Ultimul proprietar și demolarea
În anul 2025, terenul de aproape 29.000 de metri pătrați, împreună cu fosta uzină și anexa acesteia, a fost cumpărat de societatea MBG Ambient Standard SRL din București.
Primăria Câmpulung a emis certificatul de urbanism pentru demolare la 24 octombrie 2025. În documentația depusă la autoritățile de mediu, proprietarul a motivat desființarea prin starea avansată de degradare, durata de viață depășită și imposibilitatea utilizării construcțiilor pentru activități tehnologice moderne.
CITEȘTE ȘI: Urmărire ca în filme! Șofer oprit cu focuri de armă după ce a lovit o autospecială de Poliție
Amplasamentul se află în apropierea Castrului Roman Jidova, obiectiv inclus în patrimoniul mondial UNESCO, motiv pentru care documentația a menționat și impactul vizual al clădirilor industriale abandonate asupra zonei.
Demolarea finală a fost realizată marți, 4 august 2026, prin explozie controlată. În câteva secunde, structura masivă din beton armat s-a prăbușit, iar unul dintre ultimele repere ale vechii industrii miniere și energetice din Muscel a dispărut.
Un simbol al transformării Muscelului
Fosta Uzină Electrică de la Pescăreasa nu a fost doar o construcție industrială. Ea a reprezentat trecerea de la energia produsă de mașinile cu abur la electrificarea modernă a minelor, atelierelor și sistemelor de transport.
A alimentat exploatările de lignit, a pus în mișcare utilajele, a contribuit la electrificarea căii ferate industriale și a furnizat curent electric orașului Câmpulung și consumatorilor particulari.
Povestea ei începe, documentar, în anul 1927, odată cu programul de electrificare a șantierului Pescăreasa–Jidava. Instalațiile au fost dezvoltate în anii următori, iar marea centrală de la Schitu Golești a fost terminată în aprilie 1930.
Clădirea ajunsă până în 2026 a suferit însă transformări importante, documentația tehnică atribuind forma sa finală perioadei din jurul anului 1950.
CITEȘTE ȘI: Și-a atacat fiul cu un cuțit! Bărbat reținut pentru violență în familie
Prin urmare, cele trei date vehiculate – 1926, 1928 și 1950 – nu trebuie privite neapărat ca fiind complet incompatibile. Prima jumătate a secolului XX a cuprins mai multe etape: pregătirea proiectului, electrificarea minelor, construirea centralelor și apoi extinderea sau refacerea ansamblului după naționalizare.
Demolarea fostei Uzine Electrice nu înseamnă doar dispariția unor ziduri degradate. Înseamnă dispariția ultimului martor material al unei perioade în care lignitul, turbinele, generatoarele și rețelele de înaltă tensiune au transformat profund economia și viața comunităților din Muscel.
Urmărește știrile Guvernatorul și pe pagina de Facebook, pe Youtube pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp.
